Regret


Nimicnicia îmi mănîncă trupul
Pentru-a-mi deschide sufeltu-n eden
Ca gîndul distrugîndu-mi timpul
Eu nu mai am nimic de-ales

Îngenuncheat in faţa ta
Ca un blestem ce îl aştepţi
Apleacă lin privirea ta
Şi ochii tăi muţiş vorbesc

În ei văd tot
Şi in acelaş timp nimica
Doriţi sunt ei de-un vis

Dar nu de mine


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu