Lumînarea

Viaţa mea e ca o lumînare,

Aprinsă-şi pierde din a sa tărie

Şi doar în clipa rece, pe morminte

Se scurg fierbinte, lacrimi

Copacul ce va sta la capu-mi

Trimite-va o frunză s-mă-nvelească

Să-mi scriu pe ea durerea toată

Un semn divin al existenţei

Privesc la ea cum arde bezna

În juru-i turbă liniştea profundă

Cuminţii ochise-nchid...

Viaţa mea e ca o lumînare